Datele mai importante,

care caracterizează biserica veche din comuna Ghelinţa

(Gelentze)

 

Biserica veche de care pomenesc se află în comuna Ghelinţa, la 10 km de Târgu Se-cuiesc, din judeţul Covasna.

Vechi locaş de cult creştinesc a fost construit pe un platou de ceremonii precreştineşti. Este locul dovedit de prezentarea ofrandei cultice. Acoperiş pentru protejarea altarului a fost ridicat probabil în jurul anilor 1100. Clădirea propriu-zisă a fost finalizată în secolul al XIII-lea. Caracterul de biserică fortificată a fost stabilit de construcţiile realizate până în secolul al XIV-lea. Între ani 1300 şi 1330 au fost ornate toate zidurile interioare cu fresce, de un nivel calitativ rar întâlnit. Tematica picturilor murale au patru subiecte prelucrate, din care două au o importanţă mai deosebită. Frescele au suferit mai multe acoperiri, deteriorări şi pierderi, dar au fost şi cazuri de renovări, restaurări şi corectări. Se pomeneşte de o fereastră care având deschidere exact către est, în dimineţa echinoţiului de primăvară ilumina toată peretele apuseană. După masă aceeaşi sursă fizică, prin ferestrele apusene au iluminat altarul şi împrejurimile. Din motive necunoscute fereastra de est a fost acoperită. În secolul al XV-lea existau construcţii stilate şi adăugiri gotice. În sanctuarul refăcut în secolul al XVI-lea se poate observa elementele stilului postgotic. Fereastra legendară a fost redeschisă în 1628. Tot atunci au fost pictate şi montate casetele ormamentale de tavan. În anul 1766 la uşile bisericii au ridicat porticusuri în scop de păstrare a avutului existent. În acest an au avut loc nişte renovări la altarul de lemn, şi au fost sfinţite balcoanele recent construite şi pictate.

Biserică romano catolică străjuit de ziduri din piatră crudă şi cărămidă, are la intrare principală o clopotniţă de lemn. Sfântul patron al creştenităţii locale şi a bisericii prezentate este prinţul ungur Emericus cel Sfânt.

 În anul 1972 se stabileşte primul orar de vizitare pentru public interesat, în afara slujbelor bisericeşti. Tot în anii `70 s-au iniţiat din forţe proprii iluminarea electrică şi nişte lucrări de conservare a valorilor. A existat o năzuinţă aprigă de a usca pereţile nordice de igrasie şi a repara stricăciunile din acoprişul nord-vestic de şindrilă al clădirii. Această încercare n-a fost ajutat de personaj specializat. În anul 2000 s-a trecut la o restaurare amănunţită şi supravegheată. Colectivul de lucru este format din artişti restauratori şi conservatori de valoare naţională.